Nu doar o luna…o viata!

Era luna si eram doi.
Noi doi mergeam, ea se uita le noi.
Era de-un galben pal, fermecator,
Iar intre noi era un sentiment nemuritor.

Iar luna pala, verde cum era,
Ea se uita la mine, cum eu tin mana ta.
Si se-nrosea de furie, suparacioasa…
Voia sa fie ea acea fata frumoasa…

Caci tu nu stii, dar luna aia rea
Visa de mult, de mult sa mi te ia.
Cu raze dulci sa mangaie obrazul tau senin,
Iar eu sa nu pot decat as suspin.

Numai ca tu, uman asa cum esti,
Ai refuzat sa mai crezi in povesti.
Ai refuzat sa fi luceafarul de noapte
Ce-asculta-n fiecare seara ale lunii soapte.

Si astfel, pe un drum batatorit si greu
Eram noi doi, si tu erai al meu.
Iar luna mica, furioasa cum era,
S-a inrosit si s-a ascuns dupa o stea.

Autor: anaO 😉

Reclame

Despre Dan Filip

Student in primul an la Facultatea de Științe Politice Universitatea București
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s