Our world…

Mad world Gary Jules

Reclame
Publicat în Despre umanitate | Lasă un comentariu

W.A. Mozart -„Turkish March”(chitara)

Publicat în trecut | Lasă un comentariu

Vreau sa fiu ,,lăsat în pace”…!

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Model UE a avut ecou… în presă!

Stiri de ultima ora
Model Uniunea Europeană a ajuns la sfârşit Lu 13:45, May 09

Ieri, 10 mai 2009, Consiliul Uniunii Europene din cadrul simulării Model Uniunea Europeană – ediţia a III-a a adoptat o serie de norme esenţiale pentru viitorul Europei. Astfel, Consiliul de Miniştri a decis stimularea creşterii natalităţii prin acordarea de drepturi părinţilor la un concediu opţional de îngrijire a copilului până la vârsta de doi ani, acordarea unui termen de cinci ani statelor membre pentru înfiinţarea şi consolidarea unor puncte de colectare pentru fiecare categorie specializată de deşeuri din echipamente electrice şi electronice şi acordarea de fonduri nerambursabile pentru autorităţile administrative autonome responsabile de prevenirea şi sancţionarea discriminării.

Timp de trei zile (8-10 mai) tinerii participanţi au luat parte la simularea procesului decizional din cadrul instituţiilor europene: Comisia Europeană, Parlamentul European, Coreper şi Consiliul de Miniştri. Ei au dezbătut în cadrul grupurilor politice şi al comisiilor de specialitate şi au votat în plen trei directive de importanţă majoră pentru cetăţenii UE: debarasarea de deşeurile din echipamentele electrice şi electronice, punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală şi îmbunătăţirea condiţiilor de sănătate şi siguranţă la locul de munca pentru persoanele însărcinate sau persoanele care au născut recent sau alăptează. Model Uniunea Europeană ediţia a III-a, derulat în parteneriat cu Camera Deputaţilor, face parte din proiectul „Exerciţii UE”, implementat de Asociaţia Pro Democraţia (APD), cu sprijinul Uniunii Europene prin programul PHARE 2006.

Cristian Stoichici

Aici găsiți articolul original, dați clic:http://www.transilv aniaexpres. ro/stiri/ model-uniunea- europeana- a-ajuns-la- sfarsit

Publicat în trecut | Lasă un comentariu

Model Uniunea Europeană

În ultima perioadă am fost foarte ocupat deoarece a început perioada de presesiune care a adus cu ea foarte multe proiecte, pe care a trebuit să le predăm până la o dată bine fixată altfel nu mai intram în sesiune și riscam, mai rău să repetam cursul :(.
Dar am participat și la un eveniment care m-a făcut să văd și alte părți ale cadrului meu academic, specific politicii(științe politice). Aceste noi lucruri țin de domeniul practic, deoarece în perioada 8-10 mai, anul curent s-a desfășurat un program inițiant de asociația ProDemocrația, anume ,,Model Uniunea Europenă”.
Astfel am avut prilejul să particip la acest proiect interactiv, având prilejul să-mi dezvolt anumite aptitudini ce țin de domeniul dezbaterilor și hotărârilor, dar într-un cadru cu totul special, Camera Deputaților.
În cadrul Modelului U.E. am făcut parte din Comisia Europeană într-o primă fază, după care am facut parte din Parlamentul European, fiind deputat european și am reprezentat interesele Partidului Poplar European, făcând parte din familia Democrat Europeană. Am reprezentat Slovacia în cadrul Comisiei pentru Drepturile femeii și egalitatea de gen, această țară deținânt și șefia în cadrul adevăratei Comisii Europene pe această tema.
Acum ma gândesc la faptul că acest eveniment m-a ajutat să-mi testez și dezvolt anumite aptitudini aminitite mai sus, dar mi-am făcut și foarte multe cunoștințe și amlegat prietenii în toată țara, putând sa-mi fac o imagine de ansamblu despre cum văd lucrurile o categorie foarte importantă de oamenii, tinerii sau mai bine zis studenții care au luat parte la eveniment.
Vreau să mulțumesc asociațieii ProDemocrația și tuturor participanților, fără de care nu putea avea parte evenimentul!
Cu acest preilej îi salut și sper ca pe viitor să mai participăm și la alte proiecte de acest gen.
Toate cele bune! Dan Filip.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Omul care aduce cartea.

Toate cărţile de faţă prezintă foarte bine urmarile pe care le-a avut comunismul asupra societăţii, dar cu precădere asupra unei categorii de oamenii, anume intelectualii.Represiunea comunistă este întâlită şi în alte ţari, cum voi arăta mai jos, de exemplu Polonia sau Germania, dar diferenţa constă în faptul ca în acestea din urmă intelectuali erau folosiţi în folosul perpetuării noii ideologi. În România intelectuali au fost arestaţi pentru că se credea că aceştia erau singuri care puneau în dificultate ,,buna desfăşurare’’ a comunismului.

1) Paul GOMA, ,,Patimile după Piteşti, Editura Cartea românească, Bucureşti 1990.
Teza autorului:,,Crima de gândire nu aduce moartea, crima de gîndire este moartea.Acum că se recunoaşte mort, important era să rămână, cât mai mult timp în viaţă’’
Paul Goma nu a inventat închisoarea de la Piteşti. El n-a trebuit să imagineze cele ce s-au petrecut acolo între 1949-1952, acele lucruri chiar s-au petrecut.Paul Goma este primul disident român, iniţator al unei mişcări pentru drepturile omului în ţara sa, dar a trăit în exil.Aduce mărturie cu un suflu tragic, suflu tragic ce la însuşit în urma unor lungi cercetări despre ce a însemnat viaţa oamenilor în închisorile de represiune ale comuniştilor.Cartea sa ne urmăreşte ca o tragică aducere aminte
Personajul principal din cartea lui Paul Goma este Eugen Ţurcanu, personaj pe care îl identificăm încă din teza autorului.Acesta este cel mai bun exmplu prin care putem înţelege efectele pe care le avea reeducarea-fenomen ce se pertrecea în închisoarea de la Piteşti-asupra fiinţei umane.

2)Victor ROŞCA, ,,Moara lui Kalusek-începutul represiuni comuniste” , Editura Nrmira, Bucureşti 2008.

Teza autorului:Aparatul represiv în Făgăraş şi mai ales în Siguranţa din Braşov, sau Moara lui Kalusek cum o numeşte autorul reprezintă moara care se învârte ,,zdrobind trup după trup”.
În această carte autorul surprinde foarte bine viaţa din închisorile comuniste. Însuşi autorul a trecut prin astfel de închisori ca Jilava, Braşov şi Ploieşti. Autorul descrie cu acurateţe diferitele metode de tortură inimaginabile la care erau supuşi cei arestaţi, pentru a oferi mărturi incriminatoare. Pentru ai face face pe deţinuţi să martrisească ce trebuia să audă torţionari se foloseau diferite metode ca: ,,bătaia pe fus” , ,,bătaia la tălpi” sau ,, cântatul la pian”.

3)Paul GOMA, ,,Gherla” , Editura Humanitas, Bucureşti 1990.

Teza autorului:În închisoarea de la Gherla-ca şi în alte închisori din tară-se practica aşa numitul sistem de reeducare prin care se vroia să se ajungă la omul nou.
Această carte surprinde doar o parte din tot fenomenul ce se petrecea la nivel naţional şi anume, opresiunea comunismului asupra intelectualilor, studenţilor şi a altora care aveau curajul de a se opune sistemului.
În toate aceste închisori ce practicau fenomenul se practica şi alte tehnici la fel de îngrozitoare şi anume faptul că cei ce au fost torţionaţi devin ei înşişi torţionari deci reeducaori.
Toate aceste evenimente ce au avut loc în România nu au făcut altceva decât să transforme perioada1949-1952-perioada în care a avut loc represiunea comunistă- într-o pată neagră din istoria României.

Publicat în trecut | Lasă un comentariu

Transnistria, tinutul de dincolo de istorie!

Perioada de după 1980, în ceea ce priveşte schimbarea politică ce a avut loc în statele est-europene, a fost animată de politica peresroika întreprinsă de Mihail Gorbaciov care permitea liberalizarea politică la nivel regional.
Politica de restructurare a fost una din principalele cauze datorită cărora în Europa a fost posibilă schimbarea – căderea cortinei de fier. Astfel pe acest fond au putut să se afirme noi state-regiune care îşi doreau o oarecare independenţă, printre aceste numărându-se şi Transnistria sau oficial, Republica Moldovenească Nistreană.
În acest peisaj iau naştere conflicte care sunt mai mult sau mai puţin motivate, spun acest lucru deoarece trebuie să ţin cont de relatările, privind cazul de față, ale doamnei Svetlana Anatolieva Osipova, candidat în ştiinţe politice, docent al catedrei de politologie şi sociologie a Institutului de istorie, administraţie şi drept „Taras Şevcenko” a Republicii Moldoveneşti Nistrene ( așa cum scrie în nota de prezentare a autoarei).
Aceasta a fost nerăbdătoarea să răspundă la aceeaşi întrebare de la care a plecat şi cercetarea mea „Care sunt adevăratele cauze care au dus la folosirea violenţei armate de către conducătorii Moldovei pentru rezolvarea problemei transnistrene?”. Pentru a da un răspuns trebuie să faci o analiză amplă a evenimentelor care au avut loc la începutul anilor ’90. Nedeținând toate informaţiile veridice pentru a putea da un ,,diagnostic corect”, voi apela la informaţiile unor oameni specializaţi şi care au studiat cazul îndeaproape.
Potrivit cercetărilor întreprinse de doamna Svetlana, pentru a găsi principalele cauze ale conflictului trebuie analizat contextul regional, înțelegînd astfel și ambiţiile politice şi economice ale elitei politice din Republica Moldova. Autoarea subliniază de la început că, în fapt, conducerea de atunci a fost cea care în mod calculat a urmărit promovarea de conflicte, sperînd în obţinerea victoriei și astfel să ajungă la unirea RSS Moldoveneşti cu România. Concomitent, aceasta scoate în evidenţă şi o altă sursă de conflict, din interior, care opunea aşa-numita „nouă intelectualitate pro-românească” şi elita postsovietică conservatoare.
Tot din spusele doamnei Osipova, aflam că între Chişinău şi Tiraspol s au comis mai multe greşeli. În cap de listă avem, declararea drept neconstituţională a documentelor de constituire a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti din 2 august 1940. Acest fapt a dat posibilitatea dezvoltării proprii, pînă atunci, a teritoriului Transnistriei în componenţa Uniunii Sovietice, refuzul recunoaşterii dreptului poporului transnistrean la independenţă economică şi existenţa a două limbi oficiale, care au generat formarea statului transnistrean independent. În final lipsa unui dialog civilizat între cele două părţi a provocat escaladarea conflictului pînă la confruntări deschise.
Conflictul la bază a luat naştere între autorităţile legale ale Republicii Moldova de la Chişinău şi cele separatiste de la Tiraspol, care au generat conflictul armat însângerât malurile Nistrului în primăvara şi vara anului 1992. Dar de atunci au trecut aproape două deceni iar „dosarul Transnistria” sau cum i se mai spune în mass media internaţională „conflictul îngheţat” din fostul spaţiu sovietic îşi aşteaptă în continuare o soluţie politică. Mai ales că în zonă s au produs, în aceeaşi perioadă, mutaţii importante, din care pot aminti doar faptul că pe Prut s a mutat frontiera estică, atât a alianţei politico militare NATO cât şi a Uniunii Europene. Cealaltă vecină a Republicii Moldova, Ucraina, şi a manifestat deschis decizia de a deveni membră a celor două organizaţii, astfel încât Chişinăul şi Tiraspolul se găsesc şi se vor afla într o altă conjunctură geopolitică.
Pe parcurs acest conflict a degenerat în moduri mai mult sau mai putin violente sub forma unor crize, aici pot aminti de vizita inopinantă de trei ore la Chişinău a lui Donald Rumsfeld, ministrul apararii al SUA, aflându-se în drum spre Istanbul, unde urma sa participe la summitul NATO.
Vizita surpriză a ministrului american al aparării la Chișinău are loc pe fundalul unui impas în negocierile privind soluţionarea conflictului transnistrean şi al unei răceli fără precedent în raporturile actualei guvernări comuniste cu Federaţia Rusă.
Donald Rumsfeld a insistat în declaraţiile sale asupra sprijinului ferm al Statelor Unite pentru o soluţionare paşnică a conflictului transnistrean, pentru o Moldova suverană reunificată şi pentru evacuarea trupelor ruseşti din regiune. Conform angajamentelor asumate de Moscova în 1999 la reuniunea OSCE de la Istanbul: „NATO si statele membre ale OSCE cred că angajamentele asumate de Rusia acum cinci ani la Reuniunea OSCE de la Istanbul trebuie respectate“.
O altă criză care, a avut deasemenea o mare amploare, a fost reprezentată de faptul că pentru prima dată, OSCE – forul european în seama căruia a ramas sarcina rezolvării crizei transnistrene – invită oficial Romania, UE şi SUA să intre în negocierile privind Transnistria.
Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) este pregatită să susţină ideea modificării formatului de negocieri privind conflictul transnistrean, prin introducerea Uniunii Europene, SUA şi României în procesul negocierii.
Despre actuala situaţie blocată în care se află negocierile privind statutul Transnistriei, preşedintele OSCE Dimitrij Rupel a declarat: „Nu am o soluţie a acestei probleme, dar, oricare ar fi, ea trebuie să respecte două principii: integritatea teritoriului Republicii Moldova şi acordarea unui statut special regiunii transnistrene”.

În 2004 pe 1 iulie are loc o nouă criză reprezentată de faptul că autorităţile de la Tiraspol au anunţat închiderea tuturor şcolilor cu grafie latină.
Cele patru instituţiii de învaţămant cu predare în limba romană au fost înregistrate vineri 1 iulie la Tiraspol ca persoane juridice şi nu ca şcoli statale cum ar fi fost normal.
Potrivit agenţiei tiraspolene „Olvia-press”, au fost înregistrate Liceul „Lucian Blaga” din Tiraspol, Liceul „Alexandru cel Bun” din Tighina, Liceul „Evrica” din Rabniţa şi Gimnaziul din satul Corjova.
Reprezentantul OSCE în Modova a declarat că: „înregistrarea permanentă înseamna că autorităţile transnistrene recunosc şcolile moldovenești drept entităti legale. Aceste şcoli pot, acum, să semneze contracte cu furnizorii de apă, electricitate, şi alte servicii comunale.”
O altă urmă a unei vechi crize reiese din faptul că ministrul moldovean de externe, Andrei Stratan, s-a arătat optimist in privinta rezolvării conflictului in viitorul apropiat. „Există și dorinta parții ruse de a ne ajuta”, a spus Stratan. Dupa eșecul din 2003 de a rezolva conflictul, Rusia a facut Chișinăului o propunere care consta, potrivit lui Andrei Stratan, într-o „declarație de neutralitate permanentă” a Republicii Moldova. În schimb, Transnistria ar trece sub dominaţia Chișinăului, acesta dându-i o mare putere de a fi suverană.
În tot acest timp în România a avut loc o febră, dacă o pot numi aşa, deoarece românii ar fi vrut să intervină cumva şi să pună capăt acestui conflict, mai precis au readus în discuţie o eventuală reunire cu Basarabia, deci implicit şi cu Transnistria.
Concluzionând, pot spune că acestă problemă la nivel internaţional are toate caracteristicile fundamentale ale unui conflict în toată regula; astfel avem un punct de plecare, o etapă de creştere a conflictului, un punct maxim critic, iar acum se pare că a început să descrească, sfârșitul nefiind foarte departe.

Publicat în ceva politica | Lasă un comentariu