Pentru EA!

Ma uit la ceas. Lumina lumanarii straluceste bland pe cadranul argintiu. Si o secunda pare cat o viata. Ea statea in fata mea, copilaroasa asa cum numai mie-mi permitea s-o vad. Parul prins dezoronat, o amprenta pe lentila stanga a ochelarilor. Aproape zambea. Se uita la mine cum scriu si cuvintele pareau ca izvorasc din adancul ochilor ei. Flacara lumanarii ii lumina straniu fata. Avea un aer de puritate pe care numai cand era singura il avea. Se uita la creionul de pe masa si parca ar fi vrut sa scrie si ea. Semana atat de mult cu mine…numai ca eu eram mai mult in afara si ea mai mult in interior.
Stau adesea si-o privesc. Obisnuia sa se aseze in coltul camerei, pe scaunul rosu si sa taca. Si tacerea ei era uneori asa de grea si adanca…umplea toata camera si aproape ca nu mai puteam sa respir. si atunci ganduri se miscau mai repede decat mana si parca trecea o zi pana ajungeam la capatul randului. Si brusc, secundarul ceasului se misca si in secunda urmatoare randul era deja sfarsit. Ea se ridica incet si se apropie de mine. Se intoarece acolo unde trebuie sa fie…in mine. Si atunci inchid stiloul si caietul…alta zi.

 

 

 

 

Scriam…

Scriam. Incercam sa ma concentrez, dar il simteam acolo. Parca era in spatele meu, stand incordat pe marginea patului si privindu-ma. Nu-i auzeam respiratia, dar parca puteam sa-i simt emotia. Ii simteam privirea pe picior. Putea, parca, sa vada fiecare muschi al piciorului meu, si privirea lui ma gadila.

Parca il vedeam cum trece cu privirea peste spatele meu, peste parul meu, cum se apropie de gatul meu sa-mi simta mirosul parfumului. Cred ca ii placea cum juca lumina pe rama rosie a ochelarilor mei. Poate ca ar fi vrut sa ma imbratiseze, dar prefera sa ma priveasca cum scriu, serioasa si concentrata.  Auzea probabil pana si rotitele ce se invarteau cu disperare in capul meu pentru a crea. Si el totusi tacea. Tic-tac. Secundarul ceasului ma sperie si tresar. Devin constienta tot mai mult de prezenta lui si vreau sa-l vad. Dar camera e goala. Pe pat,insa, parca pot zari micuta adancitura lasata de greutatea corpului lui. Taarrr….Raspund imediat: „da” . ” Ce faci, iubita?”...